Invitată la podcastul „Viața mea e un roman”, moderat de Marius Tucă, Emilia Popescu a vorbit despre momentul în care și-a descoperit vocația, precizând că „a fost o cotitură la 14 ani”. Actrița a afirmat că voia să aibă această meserie pentru ca oamenii să poată trăi, ca spectatori, ceea ce ea trăia la rândul său, în calitate de spectator.
„A fost o cotitură la 14 ani, când mama a lucrat cu Pintilie și am fost la filmări la ‘De ce trag clopoptele, Mitică?’. Și am fost și eu la o zi de filmare, am dansat cu Mircea Diaconu în carnaval, într-o dărăpănătură, în Bolintin, unde se filma, unde mirosea… Și am zis: ‘Asta vreau, așa greu, mult’.
Voiam să fac asta ca cineva să poată trăi ca spectator ceea ce trăiam eu ca spectator. Și m-am gândit că dacă un singur om trece prin ce trec eu, ca spectator, ca emoții, ca înălțare, ca o stare de beatitudine, asta aș dori eu să fac pe lume, să provoc în ceilalți așa ceva, să simtă ce simt eu”, a afirmat Emilia Popescu.
Întrebată dacă a conștientizat aceste stări încă de la 14 ani, Emilia Popescu a afirmat că nu și-a dat seama de ele de la acea vârstă.
„Era o stare de oboseală, de nervi, de îndârjire, de muncă. Și asta simțeam și la teatru când mă duceam la spectacolele de teatru și am zis: dacă aș putea vreodată să fac ce fac ei și să provoc în spectatori așa ceva…”, a povestit Emilia Popescu.